Consecintele pshihologice ale traumei

Trauma psihologică apare atunci când o persoană este martoră sau este implicată direct într-o situație în care viața îi este pusă în pericol. Fie că e vorba de accidente de circulație, violuri, abuzuri fizice sau emoționale, situații de răpiri, sechestrări sau torturi si alte tratamente inumane la care o persoană poate fi supusă, toate reprezintă traume care lasă urme atât fizice cât și psihologice. Teama intensă, sentimentul de pierdere a controlului, sentimentul de neajutorare și sentimentul iminenței morții apar când instinctele normale de ”luptă sau fugă” sunt copleșitoare și mai ales când se dovedesc ineficiente. Trauma distruge toate fundamentele convingerilor anterioare pe care le poate avea un om referitoare la siguranța, încrederea, identitatea sa, relațiile cu ceilalți, inclusiv credințele sale religioase sau spirituale.

Cercetările au arătat că șocul traumei provoacă modificări ale creierului și sistemului nervos lăsând pe supraviețuitori lipsiți de capacitatea de adaptare flexibilă la diferite situații de viață. Supraviețuitorii traumelor severe trăiesc frecvent emoții intense, fără amintirea exactă a evenimentelor traumatice sau din contră, evocă detalii ale evenimentului traumatic, dar fără a simți nimic (anestezie emoțională). Ei pot oscila între a nu simți emoții și a retrăi evenimentele traumatice ca și cum s-ar petrece în prezent. Poate apărea activarea cronică a sistemului nervos, facându-le relaxarea extrem de dificilă, sistemul nervos rămânând vigilent și în alertă de pericol. Iată mai jos o listă a unor posibile recatii la traumă:

1. Incapacitatea de autoreglare a sistemului nervos care se poate manifesta prin: o Hipervigilență, reacții de tresărire exagerate, dificultăți în a se realxa, atacuri de panică, crize de furie, anxietate cronică;
o Persoana poate continua să reacționeze la evenimente cotidiene ca și cum ar fi traumatice sau periculoase;
2. Intruziunea de elemente traumatice
o Amintirile traumatice pot apărea în viața de zi cu zi ca fragmente izolate, senzații corporale, gusturi, mirosuri, melodii sau alte zgomote asociate cu trauma, emoții intense și flash-uri de imagini care au aceeași intensitate ca și evenimentul traumatic original;
o Coșmaruri, simptome somatice, imobilitate, tulburări de comportament;
3. Simptome fizice inexplicabile
o De exemplu senzația că mâinile altuia se află în jurul gâtului sau trăirea unei nevoi inexplicabile de a țipa fără nici o cauză aparentă;
o O posibilă supra sau sub activare a sistemului imunitar, făcând persoana vulnerabilă la îmbolnăviri;
4. Reconstituirea unor părți din experiența traumatică
o Repetarea inconștientă a unor modele de raportare la sine, la alții și la viață în general, de cele mai multe ori distructive;
o Ca exemplu adoptarea poziției de victimă și/sau asumarea rolului de persecutor/abuzator;
5. Anestezia emoțională și evitarea tuturor lucrurilor care pot avea o legătură cu trauma
o Tendința de a se retrage și de a se izola din viața obișnuită;
o Consumul de alcool și droguri pentru a ”uita” experiențele traumatice;
o Scăderea, diminuarea realațiilor interpersonale;
6. Disociere
o Conexiunile normale între gânduri, emoții, senzații, comportament sunt deteriorate;
o Trăirea unor experiențe în afara corpului; persoana vede ceea ce i se întâmplă de la distanță.ca simplu spectator.
7. Pierderea capacității de adaptare a reacțiilor la anumite situații de viață
o Reacții reflexive și impulsive ca și cum situația prezentă este la fel de periculosă ca și experiența traumatică din trecut;
o Incapacitatea de a găsi și menține alte răspunsuri la stimulii din jur;
o Schimbarea bruscă a conduitei într-una de supraviețuire de gen ”luptă sau fugi” chiar și atunci când nu este necesar;
8. Relații interumane deficitare
o Evitarea intimității și dificultăți de a avea încredere în oameni;
o Angajarea în noi relații care sunt re-traumatizante;
o Adoptarea preponderentă a poziției de persecutor, perpetuând abuzul asupra altora;
9. Imobilitate / pasivitate
o Nu știe ce să facă, este incapabil de a acționa în anumite situații.
o Incapacitatea de a trece peste evenimentul traumatic de a-și continua viața;
o Uneori se poate simți înghețat sau lipsit de energie;
o Poate fi lipsit de motivație;
10. Schimbarea imaginii de sine și a viziunii asupra lumii
o Lumea se poate transforma într-un loc nesigur/periculos;
o Senzația că este diferit de alți oameni;
o Pierderea plăcerii și a dorinței de a trăi;
11. Un intens sentiment de rușine față de dezamăgirea produsă sieși și celorlalți
o Sentimentul că este un om slab sau neajutorat;
o Sentimentul că este incapabil de a se proteja sau apăra pe sine sau pe alții;
12. Construirea unei personalități posttraumatice care include mecanisme de apărare foarte rigide
o Identitatea de sine dinaintea traumei este înlocuită cu una care se construiește în jurul supraviețuirii ca valoare supremă;
o Persoana traumatizată poate deveni retrasă, izolată, cu o viață foarte săracă;