Am apărut la TV …
… la Prima TV, emisiunea ”Totul despre mame” din 11.04.2012. S-a discutat problema diferențelor dintre copiii singuri la părinți și cei care au frați/surori.
Părerea mea este că aceste diferențe există numai dacă ele sunt întreținute de părinți sau alte persoane importante din viața copiilor (ex. bunici, bone, educatori).
Copiii unici pot cere părinților o soră/frate ca expresie a dorinței de a avea un partener de joacă și nu pentru că simt această nevoie. De altfel, un copil de 3-4 ani nici nu știe foarte bine ce înseamnă să aibă un frate/soră. Se întâmplă că uneori părinții chiar fac tot posibilul să-i îndeplinească dorința și astfel mai apare un frățior în familie.
Tot din dorința de a avea un partener de joacă pot apărea așa-zișii prieteni imaginari care pot lua diferite înfățișări și forme. Pot fi copiii, animale, eroi preferați din desene animate, zâne, îngeri, extratereștri, etc. Aceștia par foarte reali pentru copil, au nume, preferințe, opinii, dorințe. Se spune că în primii 4-5 ani de viață, copiii au capacitatea de a intra în contact cu alte lumi, alte dimensiuni ale universului, alte nivele ale conștiinței inaccesibile nouă adulților. S-ar putea ca aceste personaje să fie foarte reale pentru copii și ”imaginare” doar pentru noi.
Oricum, atât prietenii imaginari cât și dorința de a avea un frate/soră dispar pe la 6-7 ani odată cu începerea școlii, moment în care aceștia sunt înlocuiți cu parteneri de joacă reali.
