Cum să ne exprimăm furia fără să devenim agresivi
Confruntări cu furia, nemulţumirea sau agresivitatea sunt situaţii în care suntem de multe ori implicaţi. Sentimentul de mânie este constructiv atunci când este orientat către o schimbare a situaţiei, când este asumat şi nu devine un atac la adresa celuilalt. Furia vă permite să deveniţi conştienţi de nevoia de schimbare, vă ajută să faceţi lucrurile să evolueze. Ea devine distructivă atunci când este orientată spre trecut, spre întoarcerea la o situaţie anterioară (fără nici o schimbare).
Atunci când cei din jurul nostru nu au aceleaşi valori sau nu urmăresc aceleaşi obiective ca şi noi apar frecvent dezacorduri. Din cauza acestor dezacorduri apar frustrări, stări neplăcute care se cer rezolvate prin confruntarea cu problema şi cu sentimentele pe care le iscă. Când ne certăm cu cineva ne exprimăm sentimentele, dezaprobarea faţă de situaţie şi dorinţa de a o modifica. Pentru a determina o schimbare a interlocutorului trebuie să ne detaşăm de problemă şi să ne punem 3 întrebări:
1. Care este adevărata problemă? (Ce mă deranjează de fapt?)
2. Care este sentimentul pe care îl simt în acest moment?
3. Ce vreau cu adevărat?
Răspunzând la aceste întrebări în primul rând ne exprimăm furia şi vom spune „sunt furios”. Ne putem manifesta de asemenea agasarea, enervarea, mănia, iritarea, exasperarea, ranchiuna, putem fi critici, acuzatori, dispreţuitori, tăioşi. Furia trebuie revendicată prin cuvinte, formulată în fraze care încep cu verbe la persoana I, astfel încât să ne afirmăm propriul sentiment.
Furia nu înseamnă violenţă sau atac, ci, în primul rând, manifestarea sentimentului pe care îl avem în legătură cu o dificultate. Sentimentul nu e bun sau rău, ci necesar pentru a conştientiza nevoia creată de problema respectivă. Dacă ne enervăm pentru că cineva ne calcă pe picior, nu este pentru că respectivul este imbecil, neîndemânatic sau nepoliticos, ci pentru că ne doare şi dorim ca situaţia să se schimbe (să-şi retragă piciorul). Avem nevoie de o schimbare si sentimentul care ne ajută să conştientizăm acest lucru este furia.
După ce ne-am recunoscut furia, trebuie să-i spunem clar interlocutorului care este problema. Unii oameni cred că exprimându-şi furia nu se mai pot controla riscând astfel să strice totul. Nu este de loc adevărat pentru că putem gândi chiar şi în momentele în care suntem foarte furioşi. Putem acţiona clar fără a deveni iresponsabili.
A ne exprima furia înseamnă în final să-i spunem celuilalt ce aşteptăm de la el. Sunteţi nemulţumiţi şi vreţi o schimbare. Pentru a o obţine cereţi-o fără să consideraţi că celălalt ştie la ce vă gândiţi şi ce doriţi.
Această atitudine presupune că îl acceptăm pe celălalt, adică ne recunoaştem propria iritare şi acceptăm că putem avea acest sentiment faţă de interlocutorul nostru fără să-l devalorizăm (eşti un tâmpit!) sau să ne devalorizăm pe noi înşine (sunt o persoană rea!). Avem dreptul să fim mânioşi pe persoanele dragi. Furia nu înseamnă distrugere, ci dorinţă de schimbare, deci construirea unui nou echilibru.
